Artrita reactivă


Artrita reactivă

Alte denumiri cunoscute: Artrita post-infecţioasă

Generalităţi | Teste | Tratament

Ce este artrita reactivă?

Artrita reactiva este o formă de artrită care afectează articulaţiile, uretra, ochii şi membranele şi, uneori, pielea şi mucoasele. Această afecţiune mai este denumită şi sindrom Reiter, deşi această denumire indică doar un subtip. Artrita reactivă este o spondiloartropatie seronegativă, care reuneşte un grup de tulburări care produc inflamaţii în organism, în special la nivelul coloanei vertebrale - cum ar fi spondilita anchilozantă, şi la nivelul picioarelor.

Artrita reactivă poartă acest nume pentru că, în mod normal, apare ca reacţie la prezenţa unei infecţii, undeva, în organism, de multe ori apărând la câteva săptămâni după ce infecţia a fost rezolvată. Cea mai frecventă infecţie care declanşează artrita reactivă este Chlamydia. Ea poate apărea şi după alte boli cu transmitere sexuala sau după infecţii intestinale. Patogenii intestinali comuni includ Campylobacter, Shigella, Salmonella şi Yersinia.

Simptomele artritei reactive ar putea începe la 1-3 săptămâni după infecţie şi pot dura de la 3 la 12 luni, variind în severitate. Primele simptome care apar sunt cele urinare, urmate de febră şi simptome ale ochilor; cu toate acestea, nu în toate cazurile va fi urmată această ordine şi este posibil să nu apară toate tipurile de simptome:

1. Uretrita - inflamaţie a tubului care face legătura între vezica urinară şi exteriorul corpului (uretra); uretrita duce la apariţia de scurgeri ce pot fi observate pe capul penisului sau în zona vaginală; mai provoacă, de asemenea, dureri sau arsuri la urinare. Bărbaţii pot avea inflamaţii ale prostatei (prostatită), iar femeile pot avea inflamaţii ale colului uterin (cervicită).

2. Conjunctivita sau uveita - inflamaţie a membranei subţiri care acoperă globul ocular şi liniile pleoapelor (conjunctivă), sau a ochiul interior (uveita); conjunctivita provoacă roşeaţă şi mâncărimi; uveita este mult mai gravă şi provoacă durere, înceţoşarea vederii şi sensibilitate la lumină, precum şi înroşirea ochilor.

3. Artrita - durere, roşeaţă şi umflături care afectează de obicei genunchii, gleznele şi picioarele; de multe ori apare şi durerea în călcâi; poate provoca umflarea degetelelor de la mâini şi picioare, de multe ori asociate cu dureri lombare şi în fese; poate provoca spondilita (inflamaţia articulaţiilor dintre vertebrele coloanei vertebrale)

Artrita reactivă poate fi, de asemenea, asociată cu simptome ale pielii, inclusiv cu ulcere orale, erupţii cutanate sau umflaturi pe tălpi sau pe palme, şi cu leziuni nedureroase ale penisului. Tulburare este cel mai frecvent observată la bărbaţi sub vârsta de 40 de ani, cu toate că şi femeile pot avea artrită reactivă. Majoritatea persoanelor cu artrita reactivă au o genă care le face susceptibile, denumită HLA-B27.

Teste

Medicii pun diagnosticul de artrita reactivă pe baza simptomelor, ţinând seama de istoricul medical şi de rezultatele examenului fizic. Există câteva teste care pot fi comandate pentru a exclude alte cauze ale simptomelor, şi pentru a ajuta la punerea diagnosticului. Acestea includ:

  • VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) - pentru a verifica prezenţa inflamaţiei; are valori crescute în prezenţa artritei, dar şi în cazul altor afecţiuni;
  • Proteina C-reactivă (CRP; PCR) – pentru a verifica prezenţa inflamaţiei; are valori crescute în prezenţa artritei, dar şi în cazul altor afecţiuni;
  • Factor reumatoid (FR) – pentru a elimina alte cauze, cum ar fi artrita reumatoidă;
  • Anticorpi antinucleari (ANA) – pentru a elimina alte cauze, cum ar fi lupusul eritematos sistemic;
  • HLA-B27 – pentru a stabili dacă pacientul are această genă; rezultatul pozitiv indică faptul că persoana este la risc mărit.

Medicii pot comanda, de asemenea, şi alte teste pentru a identifica infecţia care a declanşat reacţia:

  • Analiza lichidului sinovial – pentru a identifica prezenţa unei infecţii în articulaţie;
  • Chlamydia – dacă acest test este pozitiv, introducerea rapidă a tratamentului poate reduce evoluţia bolii;
  • Exudat faringian şi cultură;
  • Tampon genital şi cultură;
  • Culturi din urină sau sumar de urină;
  • Culturi din fecale;
  • Testul HIV;

Pot fi efectuate şi radiografii pentru a examina articulaţia şi a identifica prezenţa unor eventuale leziuni.

Tratament

Tratamentul artritei reactive presupune tratarea oricărei infecţii existente în organism, folosind atât antibiotice, cât şi alte medicamente cum ar fi ibuprofenul şi acetaminofenul, pentru ameliorarea simptomelor.

Articulaţiile inflamate pot fi injectate cu steroizi sau, ocazional, poate fi drenat lichid din articulaţie. În cazul în care boala este severă şi durează mai mult de câteva luni, medicii pot lua în considerare şi utilizarea medicamentelor imunosupresoare. Substanţele inhibitoare ale factorului de necroză tumorală pot fi, de asemenea, eficiente.

Corticosteroizii cu administrare topică pot fi utili pentru tratarea leziunilor pielii.

Adesea, la început, este necesară odihna pentru a controla durerea, alături de fizioterapie, pentru a menţine capacitatea totală de mişcare a articulaţiilor.


Last modify:  10.10.2012

This website is certified by Health On the Net Foundation. Click to verify. Acest site va fi evaluat, în perioada imediat următoare lansării sale, de către organizaţia neguvernamentală Health On The Net, pentru a verifica respectarea principiilor ce garantează calitatea şi exactitatea informaţiilor medicale publicate aici, şi pentru certificarea sa. Detalii puteţi afla accesând   HONcode standard for trustworthy health verificaţi aici