Ce sunt aceştia?   

Markerii tumorali sunt substanţe, de regulă proteine, produse de către organism ca răspuns la apariţia cancerului, şi care pot fi, de asemenea, produse de către ţesuturile canceroase. Anumiţi markeri tumorali sunt specifici unui anumit tip de cancer, în timp ce alţii sunt observaţi în mai multe varietăţi de cancer. Mulţi dintre markerii cei mai cunoscuţi sunt identificaţi şi în afecţiunile necancerigene. În consecinţă, markerii tumorali nu pot diagnostica, în mod independent, prezenţa cancerulîn organism.

Există doar un număr redus de markeri tumorali, clar identificaţi, care sunt folosiţi în mod curent de către medici. Încă se fac cercetari pentru depistarea altor posibili markeri. Identificarea unor noi markeri tumorali creează mari aşteptări atunci când sunt descoperiţi, însă după ce sunt investigaţi în continuare, aceştia se dovedesc a nu avea valoare şi relevanţă clinică superioară markerilor care sunt deja uitilizaţj.

Scopul esenţial al testelor pentru markeri tumorali este acela de a identifica şi diagnostica prezenţa cancerului în stadiul incipient, atunci cand această boală poate fi tratată cu eficienţă maximă, şi înainte ca ea să se dezvolte mai mult şi să se răspândească în alte zone ale organismului. Până la ora aceasta, singurul marker tumoral care a fost unanim acceptat pentru screening general este Antigenului Specific Prostatic (PSA) pentru bărbaţi. Alti markeri fie nu sunt destul de specifici (prea multe rezultate fals-pozitive care au dus la testări costisitoare şi inutile), fie concentraţiile acestora nu cresc în faze destul de incipiente ale bolii, pentru a fi utili.

Unele persoane au un risc ridicat pentru anumite tipuri de cancer, deoarece au moştenit o mutaţie genetică. Neluând în considerare utilizarea markerilor tumorali în aceste cazuri, există teste care identifică aceste mutaţii, pentru a estima riscul apariţiei unui tip particular de cancer. BRCA1 şi BRCA2 sunt exemple de mutaţii genetice ce au legatură cu riscul apariţiei cancelului mamar şi a celui ovarian. Pentru mai multe informaţii, citiţi articolul despre testele genetice.

De ce se efectuează?        

Markerii tumorali, în sine, nu au valoare de diagnostic. Un diagnostic de certitudine pentru cancer se pune pe baza examinării, la microscop, a probelor recoltate prin biopsie (de exemplu, ţesut) . Cu toate acestea, markerii tumorali oferă informaţii ce pot fi utilizate pentru:

  • Screening. Majoritatea markerilor nu sunt adecvaţi pentru screeningul general al populaţiei, dar unii dintre ei pot fi folosiţi în acele cazuri în care există un istoric familial important cu privire la un anumit tip de cancer. În cazul markerilor genetici, aceştia pot fi folosiţi pentru a ajuta la estimarea probabilităţii apariţiei acelui tip de cancer la membrii familiei respective. Testarea PSA pentru cancerul prostatic este un exemplu;
  • Stabilirea diagnosticului. La un pacient care prezintă simptome, markerii tumorali pot fi folosiţi pentru a facilita identificarea sursei cancerului, cum ar fi antigena CA-125 pentru cancerul ovarian, şi pentru a uşura diferenţierea acestuia de alte afecţiuni. Reţineţi faptul că markerii tumorali nu pot identifica forma de cancer, dar au un rol important în procesul de identificare;
  • Stadializare. Dacă un pacient are cancer, markerii tumorali pot fi utilizaţi pentru a determina cât de mult s-a extins cancerul spre alte ţesuturi şi organe;
  • Estimarea prognosticul. Unii markeri tumorali pot fi utilizaţi pentru a-i ajuta pe medici să aprecieze cât de agresivă este forma de cencer;
  • Ghidarea tratamentului. Unii markeri tumorali, cum ar fi Her2/neu, oferă medicilor informaţii despre tratamentele la care ar putea răspunde pacienţii (de exemplu, pacienţii cu cancer mamar care au Her2/neu pozitiv răspund mai bine la tratamentul cu Herceptin);
  • Monitorizarea tratamentului. Markerii tumorali pot fi folosiţi pentru monitorizarea eficienţei tratamentului, în special în cazurile avansate de cancer. Dacă nivelul markerilor scade, înseamnă că tratamentul este eficient; dacă nivelul rămîne ridicat, este nevoie de ajustarea dozelor. Cu toate acestea, informaţiile trebuie folosite cu atenţie. CEA, de exemplu, este folosită pentru monitorizarea cancerului colorectal, însă nu fiecare pacient care sufera de cancer colorectal va avea valori ridicate ale CEA;
  • Determinarea recurenţei. În prezent, una dintre cele mai importante utilizări ale markerilor tumorali constă în monitorizarea recurenţei (reapariţiei) cancerului. Dacă un marker tumoral este crescut înainte de tratament, şi scăzut după tratament, iar apoi începe să creasca în timp, aceasta poate însemna că forma respectivă de cancer a revenit. (Dacă nivelul rămâne crescut şi după intervenţia chirurgicală, înseamnă că nu au fost extirpate toate celulele canceroase)

Markerii tumorali obişnuiţi utilizaţi în prezent

Markerul tumoral

  Tipul de cancer

Alte caracteristici?

  Când şi cum se foloseşte?

 Proba

AFP (Alfa-feto proteină)

Ficat, cancer ovarian sau testicular cu celule germinative

Dă valori crescute şi în perioada sarcinii

Ajută la diagnosticare, monitorizarea tratamentului, şi identificarea recăderii

Sânge

B2M (Beta-2 microglobulină)

Mielom multiplu şi limfoame

Prezent în multe alte afecţiuni şi boli, inclusiv în boala Crohn şi hepatită; folosit adesea pentru a stabili cauzele insuficienţei renale

Stabilirea prognosticului

Sânge

CA 15-3 (antigena 15-3 a cacnerului)

Cancer de sân şi alte cancere, inclusiv cel de plămâni şi cel ovarian

Are valori crescute şi în tumori mamare benigne; pot fi folosiţi atât

CA 15-3, cât şi CA 27.29 (două teste diferite pentru acelaşi marker)

Stadializarea bolii, monitorizarea tratamentului şi identificarea recăderii

Sânge

CA 19-9 (antigena 19-9 a cancerului)

Cancer pancreatic, uneori cancer colorectal şi al ductelor biliare

Are valori ridicate în pancreatită şi în boala inflamatorie a intestinelor

Stadializarea bolii, monitorizarea tratamentului şi identificarea recăderii

Sânge

CA-125 (Antigena 125 a cancerului)

Cancer ovarian

Are valori ridicate şi în endometrioză, în alte afecţiuni şi boli benigne; nerecomandat pentru screening general

Stadializarea bolii, monitorizarea tratamentului şi identificarea recăderii

Sânge

Calcitonină

Carcinom tiroidian medular

Valori ridicate şi în anemia pernicioasă şi în tiroidită

Stadializarea bolii, monitorizarea tratamentului şi identificarea recăderii

Sânge

CEA (antigena carcino-embrionică)

Cancer colorectal, pulmonar, de sân, tiroidian, pancreatic, la ficat, cervical, la vezică

Valori ridicate şi în alte afecţiuni precum hepatita, COPD, colită, pancreatită, dar şi la fumătorii de ţigări

Monitorizarea tratamentului şi identificarea recăderii

Sânge

Cromogranina A (CgA)

Tumori neuro-endocrine (tumori carcinoide, neuroblastoame)

Probabil că este cel mai sensibil marker tumoral al tumorilor carcinoide

Ajută la stabilirea diagnosticului şi monitorizarea evoluţiei

Sânge

Receptori de estrogen

Cancer la sân

Valori crescute în cancerele dependente de hormoni

Determinarea prognosticului şi ghidarea tratamentului

Ţesut

hCG (gonadotropina corionică umană)

Boala testiculară şi boala trofoblastică

Valori ridicate în sarcină şi în insuficienţa testiculară

Ajută la stabilirea diagnosticului, monitorizarea tratamentului şi identificarea recăderii

Sânge, urină

Her-2/neu

Cancer la sân

Este o oncogenă prezentă, cu copii multiple, în 20-30% dintre cancerele la sân invazive

Determinarea prognosticului şi ghidarea tratamentului

Ţesut

Imunoglobuline monoclonale

În mielomul multiplu şi în macroglobulinemia Waldenstrom

Supra-producţia unei imunoglobuline sau a unui anticorp, identificată, de cele mai multe ori, prin electroforeza proteinei

Ajută la stabilirea diagnosticului, monitorizarea tratamentului şi identificarea recăderii

Sânge, urină

Receptori de progesteron

Cancer la sân

Valori crescute în cancerele dependente de hormoni

Stabilirea prognosticului şi ghidarea tratamentului

Ţesut

PSA (antigena specifică prostatei), totală şi liberă

Cancer de prostată

Valori crescute în hiperplazia benignă de prostată, în prostatită şi la bătrâni

Screening şi diagnostic, monitorizare tratament, şi identificarea recăderii

Sânge

Tiroglobulină

Cancer tiroidian

Folosit după extirparea glandei tiroide, pentru a evalua tratamentul

Identificarea recăderii

Sânge

Alţi markeri tumorali, utilizaţi mai rar

 

 

 

 

BTA (antigena tumorii vezicii urinare)

Vezica urinară

Nu este folosit frecvent, dar este din ce în ce mai solicitat

Ajută la diagnosticare şi la identificarea recăderii

Urină

Antigena CA 72-4

Ovarian

Nu există dovezi că este superioară faţă de CA-125, dar poate fi utilă în combinaţie cu aceasta; se află în studiu

Ajută la stabilirea diagnosticului

Sânge

Des-gamma-carboxiprotrombina (DCP)

Carcinomul hepatocelular (HCC)

Test nou apărut; folosit adesea împreună cu investigaţii imagistice şi AFP şi/sau AFP-L3%, pentru a verifica dacă pacientul care are boală hepatică cronică, sau a făcut carcinom hepatocelular (HCC)

Pentru evaluarea riscului de a face HCC; pentru evaluarea eficacităţii tratamentului; identificarea recurenţei (reapariţia bolii)

Sânge

EGFR (Her-1)

Tumori solide, cum sunt cele pulmonare (fără celulă mică), la cap şi gât, colon, pancreas, sau sân

Nu este disponibil în toate laboratoarele

Ghidarea tratamentului şi stabilirea prognosticului

Ţesut

NSE (enolază neuron-specifică)

Neuroblastom, cancer pulmonar cu celulă mică

Ar putea avea valoare mai mare decât CEA în urmărirea acestui tip de cancer pulmonar

Monitorizarea tratamentului

Sânge

NMP22

Cancerul vezicii urinare

Nu este folosit în mod frecvent

Stabilirea diagnosticului şi identificarea recurenţei

Urină

Antigena membranei prostatice specifice (PSMA)

Cancer la prostată

Nu este folosit în mod frecvent; valori crescute odată cu vârsta

Stabilirea diagnosticului

Sânge

Fosfataza alcalină prostatică (PAP)

Cancer metastatic de prostată, mielom, cancer pulmonar

Nu mai este folosit în mod frecvent; valori crescute în prostatită şi în alte afecţiuni

Stabilirea diagnosticului

Sânge

S-100

Melanomul metastatic

Nu este folosit în mod frecvent

Stabilirea diagnosticului

Sânge

Peptidă solubilă mezotelină SMRP)

Mezoteliom

Adesea, folosit împreună cu investigaţii imagistice

Monitorizarea evoluţiei sau recăderii

Sânge

TA-90

Melanom metastatic

Nu este folosit în mod frecvent; încă este studiat

Stabilirea diagnosticului

Sânge



Last modify:  07.10.2012

This website is certified by Health On the Net Foundation. Click to verify. Acest site va fi evaluat, în perioada imediat următoare lansării sale, de către organizaţia neguvernamentală Health On The Net, pentru a verifica respectarea principiilor ce garantează calitatea şi exactitatea informaţiilor medicale publicate aici, şi pentru certificarea sa. Detalii puteţi afla accesând   HONcode standard for trustworthy health verificaţi aici