Sindromul Conn
Alte denumiri cunoscut: Hiperaldostronism primar


Generalităţi

Ce este sindromul Conn?

Sindromul Conn este cea mai frecventă cauză de hipertensiune secundară. Aceasta este o afecţiune caracterizată prin secreţia excesivă de aldosteron de către glandele suprarenale. Glandele suprarenale sunt organe mici, triunghiulare, situate la partea de sus a rinichilor. Ele sunt parte a sistemului endocrin, un grup de glande care produc şi secretă hormonii care acţionează asupra, şi reglează mai multe sisteme ale organismului. Aldosteronul este produs de către stratul exterior al glandelor suprarenale, cortexul, şi este un hormon care joacă un rol important în menţinerea volumului de sânge, în presiunea arterială, precum şi în păstrarea echilibrului electrolitic. Producţia acestui hormon este, în mod normal, reglată de renină - o enzimă produsă în rinichi. Când creşte nivelul reninei, datorită tensiunii arteriale scăzute, scăderii fluxului de sânge către rinichi sau deficitului de sodiu, aldosteronul creşte; atunci când nivelul reninei scade, scade şi cel al aldosteronului.

În cazul sindromului Conn, care este, de asemenea, menţionat şi cu denumirea de hiperaldosteronism primar, una sau mai multe tumori benigne ale glandelor suprarenale produc cantităţi excesive de aldosteron, prin hiperplazie, din motive necunoscute (idiopatice), sau, în cazuri rare, excesul este produs de către o tumoră canceroasă suprarenală.

Indiferent de cauză, nivelul crescut de aldosteron poate duce la hipopotasemie, la creşterea pH-ului sângelui (alcaloză), hipertensiune arterială şi, rareori, la hipernatremie. Acesta poate provoca simptome puţine şi nespecifice. Persoanele cu hipokaliemie semnificativă şi/sau hipertensiune arterială pot avea simptome care includ: urinare frecventă, senzaţie accentuată de sete, slăbiciune, paralizie temporară, oboseală, palpitaţii, dureri de cap, crampe musculare  şi furnicături în membre.

Diagnosticarea sindromului Conn este importantă deoarece reprezintă una dintre cele câteva cauze ale hipertensiunii, şi care este potenţial vindecabil. Deşi oricine poate avea hiperaldosteronism primar, acesta apare cel mai frecvent la adulţi cu vârste cuprinse între 30 şi 50 de ani, şi este mai frecventă la femei decât la bărbaţi. Prezenţa hipokaliemiei la o persoană cu hipertensiune arterială sugerează necesitatea de a efectua teste pentru identificarea hiperaldosteronismului primar.

Suspiciunea de sindrom Conn poate fi ridicată la pacienţii care sunt rezistenţi la terapiile standard împotriva hipertensiunii arteriale.

Hiperaldosteronismul secundar trebuie deosebit de cel primar, care nu este considerat sindrom Conn şi care poate apărea ca urmare a unui proces care creşte nivelul reninei, cum ar fi scăderea fluxului de sânge la rinichi, tensiunea arterială scăzută, sau nivel scăzut de sodiu în urină. Cauza cea mai importantă este îngustarea vaselor de sânge care alimentează rinichii, numit stenoza de arteră renală. Alte cauze ale hiperaldosteronismului secundar includ: insuficienţă cardiacă congestivă, ciroza, bolile de rinichi şi toxemia de sarcină.

mai departe
Last modify:  04.12.2012

This website is certified by Health On the Net Foundation. Click to verify. Acest site va fi evaluat, în perioada imediat următoare lansării sale, de către organizaţia neguvernamentală Health On The Net, pentru a verifica respectarea principiilor ce garantează calitatea şi exactitatea informaţiilor medicale publicate aici, şi pentru certificarea sa. Detalii puteţi afla accesând   HONcode standard for trustworthy health verificaţi aici